”Povestea existenței mele începe acum eoni de existență umană, într-un
timp în care materia omului era doar praf în spațiul vastității
cosmosului. Materie împrăștiată ce plutea haotic în neantul unei bezne
fără limită. Căci materia umană este rezultatul contopirii luminii
creatoare cu adâncul întuneric al necunoscutul ce pulsează în cosmos,
fiind însuși acest măreț Tot Ceea Ce Este. Cu cât lumina gândului creator
împinge negrul, cu atât materia ce are să devină și om, devine mai
palpabilă, mai constantă, însă își păstrează haotismul existenței.
M-am creat într-o explozie de lumină în aceeași clipă perpetuă a gândului
creator. Masă de energie supremă ce s-a creeat pe sine și tot ceea ce cunoaște omul ca viață iar spiritul ca existență. Povestea mea începe acum, căci prin fiecare nouă clipă de lumină, eu mă renasc, eu mă creez și mă formez, spre a continua a mea creație, într-o emulare perfectă a energiei supreme, ca univers matricial ce s-a transpus în gând primordial al creației. Eu, din lumină m-am creat. Și în lumină am călătorit. Când materia ce îți formează trupul se păstrează în liniște, tăcerea mea cuprinde imensitatea cerurilor ce veghează deasupra omului. Devin, în armonia sufletului ce se luminează, tăcerea plină de înțeles și cunoaștere. Atunci când omul tace, un râu de lumină curge în pieptul său, cuprinzând în alunecarea fluidă a energiei ce sunt, toată iubirea așezată pe creasta eonilor de existență a vieții. Nu a vieții așa cum omul o percepe, ci a viețuirii, ca unică formă de
manifestare a gândului creator. Căci și omul este o manifestare a multiplelor
existențe și chipuri ale unui unic Creator. Acest unic Creator, această Sursă de
Energie și Vibrație, este astrul suprem. Sursa este și Mamă și Tată, și emulsia
dintre cele două energii supreme. Energia feminină și cea masculină, fiecare cu un scop determinant, în constantă interdependență, întocmai întunericul și lumina, însă nu în contextul dualității cunoscute de om. Căci, trebuie omul să știe, că înainte de gând a fost conceptul de gând. Așa cum înainte de acțiune a fost preexistența acțiunii, susținute în centrul vibrațional manifestat de Mamă. Principiul divin și suprem de energie feminină, static, creator în propria lipsă de mișcare, energie ce sigilează canalul între Nimicul primordial și Totul Existent. Lumea în care tu exiști o are ca mamă pe Gaia, planeta însăși fiind mama voastră.
Iar faptul că noi două împărtășim această experiență se datorează momentului pe care toată umanitatea îl traversează. Iluminarea. Reintegrarea spiritului suflet. Acceptarea a ceea ce sunteți fiecare dintre voi. Fragmente de ceea ce voi numiți Dumnezeu, iar noi îl numim Tot Ceea Ce Este.
Lumina ce simte omul, în clipa lui de tăcere, este lumina ce peren există cu
el, doar că nu există destulă liniște spre a simți această existență, ce însăși ea
definește existența omului. Întocmai știe omul, prin informația existență în
subconștientul lui, că există și dumnezeu și diavol, tot astfel își cunoaște omul și proveniența lui.”

ANNIEL